Aceasta NU este o cronică de festival. Doar un amalgam de impresii ”la cald” adunate în fiecare seară după ce formațiile vocal instrumentale își terminau recitalurile.
Ziua 1.
Prima zi de Rockstadt. Gothic cu o prestație solida, Death Angel wow, băieții ăștia îs din liga mare, Celelalte Cuvinte…setlist croit pentru Rockstadt, multa nostalgie și cam atât, Cargo fara Kempes rămân o trupa de duzină pentru festuri de bikeri fara pretenții și ziua Baicoiului, Cradle of Filth …am tocit casetele și mai apoi cdurile cu Dusk și Cruelty, îmi plac și destule chestii mai noi de la ei dar anumite chestii mai bine rămân doar la nivel de audiție. Pe Danutz nu pot să îl iau în serios cu bocancii lui ortopedici și săriturile alea pe loc de om care are nevoie rapid la baie. Cine a asamblat ideile alea pe albume a făcut mai bine de jumătate de treabă.
Ziua 2
Unearth chiar m-au surprins plăcut pentru o trupa care nu e pe felia mea, Decapitated, tehnici, energici, pe alocuri brutali dar nu m-aș mai duce sa ii vad nici dacă baga la mine in sat. CARCASS fantastici, tot buneii o dau mai cu vlaga și cu corazon. Bullet for My Valentine …nu e pentru mine, ei nu sunau rău așa că idee dar vocea aia de tip formația rock a liceului din toate comediile proaste americane e un no deal for me. Mâine urmează o zi grea
Ziua 3.
Căldură mare monsher, căldură mare. October Tide la 40+ C s-au potrivit precum frișca cu mici. Mi-au plăcut maxim deși saracii suedezi se topeau văzând cu ochii. De revăzut în condiții mai potrivite pentru stilul lor. Panzerfaust și al lor black metal fundamentalist a fost în prima audiție pentru mine. Mi-au placut, mai vreau. Psykup is not my cup așa că am stat la loc cu umbra și verdeață pe terasa la Sergiana. Uada cu a lor Cult of the dying sun au fost ghiniditat. Mă gândeam la ei saracii cu toate hăinuțele alea trv kvlt pe ei că sunt deja făcuți că homarii in soarele arzător. Cu reducție de usturoi, pe pat de rucola. Dar divaghez. Odată ce dying sun-ul celor de la Uada m-a iertat de arșița au intrat Necrophobic Pentru mine a fost highlight-ul absolut de până acum al festului, Welcome to the Dracu Side.Ceas nene, ceas. Tătaitii de la Overkill au fost un ghem de energie explozivă. Senzationali. Kataklysm nu mai sunt ce au fost dar în context au mers cum merge uneori șprițul pe căldură toridă. Lamb of God nu m-au interesat niciodată, nu sunt filmul meu DAR live sunt absolut monumentali. Prea bun, prea mult pentru mine, am și băgat o aspirina efervescenta că sa nu mă târâi că meduza mâine la Unleashed.
Ziua 4.
Când m-a înțepat nenorocita aia de viespe pe la 4 după amiază am zis că asta o sa fie cea mai nasoala parte a zilei. Nu a fost că pe la 8 am ajuns la Rotting Christ.De fapt la jucaria fraților Tolis că am văzut ulterior că argații aia frumușei de completau ansamblul vocal instrumental nu fac parte din formație. După ce Tsakis a chemat ploaia vreo 6-7 piese mai abitir decât un sobor condus de Teodosie a venit și momentul “săracilor, hai sa va dam și câteva mai vechi”. Și au livrat o versiune de King of stellar war reorchestrată și făcută să sune fix că tâmpeniile astea noi. Cu un cover decent după Thou Art Lord nu se face primăvară și cu aceasta ocazie am tăiat RC definitiv din lista de trupe pe care as vrea sa le mai bifez. Măcar mi-am clătit urechile apoi cu un Unleashed cinstit și mi-am forțat corzile vocale urlând de nebun Hammer Batalion Unleashed. Cum Kreator erau ultimii pe seara asta a trebuit să stau și la Heaven Shall Burn. Nu e genul meu dar au sunat destul de okay, vreo două trei pasaje interesante și un cover neașteptat după Edge of Santy.. Si pe când îmi vedeam de treabă și îmi beam apa minerala îl aud pe panselutul ăla filiform de la HSB perorând un căcat de asta antifa, că a văzut el nu știu ce tricouri in public care l-au ofensat și că îi îndeamnă pe spectatori sa le smulgă de pe cei ce le poarta. Cam cat de redus mintal sa fii sa indemni publicul sa se ia la bătaie și să își smulgă hainele unii de pe alții pentru că tu, delicat panselut, ești ultragiat? Noroc că cetățenii Rockstadt nu au dat doi bani pe îndemnurile tembelului. Am pierdut șirul concertelor Kreator la care am fost, 9-10? ,Nu mai știe tataia, dar asta a fost unul din cele mai reușite. Chef de cantat, scena, flăcări, fum, mă rog tot arsenalul unui headliner care se respecta. Showurile Kreator nu prea pot fi povestite, ești acolo sau nu.
Ziua 5.
Nu credeam sa apuc sa ii vad vreodată live pe Kampfar. Mi-a lipsit Ravenheart, in rest a fost fix ce trebuia. Eu și ceilalți 10-12 oameni care îi știam am fost foarte incantati.
Angelus Apatrida au fost faini prin aplomb și entuziasm, practic a tribute band to all things good in thrash.
Dupa o așteptare lunga au intrat pe scena cei pe care i-am considerat headlinerii festivalului, Blind Guardian. Un pic ezitanți la început nefiind siguri de prezenta lor într-un fest ce conține extreme în nume. De unde să știe săracul Hansi că au prestat aici și unii precum Cargo. Concertul in sine a fost perfect, pentru mine, că vechi fan Guardian a reprezentat cel mai fain recital pe care l-am prins la Rockstadt din toate edițiile la care am fost.
In alt context cred că aș fi fost mai entuziasmat la Behemoth dar Blind Guardian mi-a lăsat doar un strop de energie pe care l-am păstrat pentru O Father, O Satan, O Sun.
Atat despre muzica. Impresii nemuzicale de la Rockstadt.
Mai puțini oameni că în alte ediții, probabil prețul destul de apăsat a contat.
Hrubaru in prima seara a fost enervant rau de tot, ar fi bine sa ramana strict la festivalurile de bikers unde oamenii ii tolereaza mai bine glumitele expirate. Din fericire s-a carat dupa prima zi.
Preturile la food&drinks mai mult decât decente.
Paradoxal, deși am senzația că a fost cam același număr de oameni la servire băuturi și mai puțini oameni la fest, cozile la băutură au fost chiar mari de tot.
Spre deosebire de penultima ediție au fost cozi și la bude. A fost mai bine in 2019.
Security-ul excepțional, clar oamenii ăștia pot reprezenta the golden standard când e vorba de security.
Media de vârstă a publicului mult mai ridicată fata de alte ediții, probabil tot prețul a fost un factor decisiv.
Event-ul ultramediatizat cu manelele din parcare nu l-am prins in nicio seara, dar oricum e o mizerie de mare prost gust.
La after-party nu am fost dar ce auzeam de la cazare nu era bine. Oi fi eu prea conservator dar la un fest de metale nu gust interludiile musicale de tip mambo jambo.
Geografia festivalului diferită față de alți ani, parca mi-a plăcut mai mult când era aranjat și cu zone de chill .
Intrarea și ieșirea din zona de fest excelent făcută, nu a fost înghesuială niciun moment nici la ieșire nici la intrare.
Din ciclul “nu ne duce pe noi in ispita și ne izbăvește de cheltuieli” mi-a lipsit mult standul de cd-uri, viniluri și merch in general, chiar și la merch oficial puține trupe au adus cate ceva.
Una peste alta, de departe cel mai fain festival din Romania. Ne vedem la anul.
No responses yet