Recenzia detaliată pe care am pregătit-o nu va oferi o evaluare 100% obiectivă a evenimentului ci va aborda în mod hibrid (informații oficiale obiective și impresii personale mai mult decât subiective) diverse aspecte precum performanțele artiștilor, organizarea, atmosfera și experiența generală a publicului. Rockstadt Extreme Fest (REF)2023 a fost pentru noi mai mult mai mult decât o serie de concerte strânse împreună în cele 5 zile. A fost un amestec de sunete, oameni și atmosferă, toate devenind o experiență cuantificată în amintiri de neuitat care vor rămâne mult timp cu noi. Cu siguranță aș fi putut spune mult mai multe dar cred că m-ar fi prins REF 2024. So, enjoy it anyway!
Rockstadt Extreme Fest (REF) are loc în Râșnov, România, în zona de la baza Cetății Râșnov, oferind astfel un fundal pitoresc și istoric evenimentului. Amplasarea în inima Carpaților adaugă un element unic de atmosferă, combinând muzica cu peisajul natural. Râșnovul se află aproape de orașul Brașov, făcând din acest festival un punct de atracție atât pentru localnici, cât și pentru turiștii care vizitează regiunea. Mai mult decât atât, începând din acest an, accesul către festival pentru publicul străin dar și pentru trupe a fost accesibilizat prin deschiderea noului aeroport de la Ghimbav (Brașov).
În decursul celor 10 ani de la înființare, la cea de-a 9-a ediție, REF a devenit o destinație de neratat pentru adevărații pasionați de muzică metal din toate colțurile lumii, fiind catalogat drept festivalul cel mai iubit din Europa de Est. Dacă nu vă ies calculele edițiilor, asta e pentru că pandemia de Covid-19 (loading memory suppress operation) a impus organizatorilor o pauză de doi ani în 2020 și 2021. Pentru noi și anul 2022 a fost unul dubios și nu am putut ajunge, dar 2023 a venit cu promisiunea unei experiențe de neuitat, care să ne depășească toate așteptările, ceea ce s-a și întâmplat în decursul celor cinci zile „meshuge” (you’ll see…).
Line-up-ul impresionant din acest an ne-a oferit în premieră la Rockstadt trupe internaționale renumite precum Meshuggah, Architects, Alestorm, Sleep Token sau Avatar dar şi reveniri mult așteptate precum In Flames, Soulfly, Gutalax și Obituary.
Deși mecanismele precise prin care muzica afectează creierul sunt complexe și încă studiate, se știe că muzica poate avea un efect profund asupra stării noastre emoționale și psihologice. Gândindu-mă retrospectiv la ceea ce a însemnat REF 2023 pentru mulți dintre noi, aș putea spune că acest festival a contribuit substanțial la creșterea nivelului de dopamină, doză care ar fi bine să ne ajungă până la următoare ediție. Dar să vedem și de ce spun asta, so keep reading!
Campingul s-a aflat localizat lângă festival și beneficiază de facilități precum dușuri și toalete în număr mai mare decât de obicei la alte ediții și în containere pentru un comfort și igienă sporite. De asemenea, campingul a fost păzit de către firma de securitate cu care REF A colaborat.
Festivalul atrage o varietate de fani ai muzicii metal și rock din România și din alte părți ale Europei. Datorită amestecului de trupe internaționale din acest an, și publicul festivalului a fost unul divers, organizatorii reușind să hrănească spiritual, sonor și vizual, peste 40 000 de suflete, care s-au perindat în zonă, în toate cele cinci zile de festival, în perioada 2-6 august. Ce am observat la publicul REF 2023, citiți în continuare.
Diversitate de vârstă
Deși majoritatea publicului a fost format din tineri, REF 2023 a atras anul și fani ai metalului din generații anterioare, oferind o combinație de vârste. O surpriză plăcută a fost și numărul mare de copii prezenți alături de părinți, mai ales în ultima zi de festival, unde apogeul nivelului de entuziasm a fost atins la Arch Enemy. Ceva îmi spune că popularitatea trupei printre copii ar putea avea o legătură cu faptul că în 2022, Alissa White-Gluz (solista trupei) a împrumutat vocea și imaginea pentru personajul ”Queen Beast” în jocul video “Iron Maiden: Legacy of the Beast”, un joc RPG (role playing games) pe mobil inspirat de discografia și estetica trupei Iron Maiden. Revenind la copii, studiile arată că instruirea și expunerea la muzică (de calitate) în copilărie poate avea beneficii pe termen lung pentru creier, incluzând îmbunătățiri în abilitățile de limbaj, memoria de lucru și abilitățile cognitive. Așa că părinți, don’t leave the kids at home, când e vorba de acest cantonament muzical de calitate. Trebuie să avem generații de copii cu coloana vertebrală dreaptă și nicidecum cu deficiențe posturale de tip hunchback (sau gheboși, if you know what i mean).
Loialitate
Deja la a 9-a ediție, festivalul are un număr mare de participanți care revin an de an, demonstrând loialitate față de eveniment. Conform statisticilor oferite de organizatori, anul acesta aproximativ 40 000 de suflete au pășit pragul festivalului, fiind martori în fața a 67 de trupe și a peste 1000 de artiști internaționali. Asta da grijă pentru consumatorii de muzică bună!
Diversitate culturală
Deși majoritatea participanților au fost din România, festivalul atrage și fani internaționali. Diversitatea culturală este un aspect fascinant de analizat. Muzica metal, ca orice alt gen muzical, este un amestec dinamic de influențe culturale și artistice. Fiecare regiune, țară și cultură aduce în față ceva unic, iar rezultatul este o tapiserie sonoră globală care unește oameni din toate colțurile lumii.
Vestimenția
Rockstadt Extreme Fest este cunoscut și pentru stilul vestimentar distinct al publicului. Fiind un festival major, REF ne-a oferit o oportunitate fantastică de a vedea o varietate de ținute, surprinse în mod excelent de fotografii festivalului, care au avut totodată și capacitatea de a imortaliza energia brută, pasiunea și spiritul comunității metal. Dacă nu ați facut-o deja, vă învit să aruncați un ochi pe albumele noastre foto (www.debunsimt.ro) dar și pe cele postate pe pagina de facebook REF (https://www.facebook.com/rockstadtextremefest)! La fel ca la multe festivaluri de gen din întreaga lume, unde libera exprimare personală și acceptarea sunt esența culturii metal, la REF a fost ceva obișnuit să vezi fani îmbrăcați în tricouri cu trupele favorite, jachete cu insigne și alte accesorii tematice. Timp de cinci zile am înotat într-o mare de negru, cu ochii (și urechile) în toate părţile, căci am fost înconjurați de oameni interesanţi, excentrici şi care se simţeau extrem de bine în pielea lor. Pe lângă costumația tradițională asociată cu festivalurile de acest gen, conceptul de cosplay (abreviere de la “costume play”) și-a făcut loc și în unele segmente ale comunității metal, fiind influențat de temele și estetica specifice trupelor.
Vremea
Fiecare zi de la REF 2023 a fost diferită. La începutul primei zile, pelerinele de ploaie și hainele „wetlook” au ocupat podiumul și toți eram unul și unul eram toți, dar odată cu apariția soarelui am început comunicarea non-verbală prin intermediul vestimentației.Vremea a ținut cu noi în următoarele 3 zile iar în ultima zi, parcă s-a închis un cerc magic și am revenit din nou la pelerinele salvatoare din fața unor averse cum de mult nu s-au mai văzut în zonă.
TRUPELE REF 2023
Pe lângă numele mari pe care le-a adus, festivalul a reprezentat și o platformă pentru multe trupelor emergente, contribuind semnificativ la „ecosistemul muzical”.
Promovarea artiștilor locali sau a celor mai puțin cunoscuți poate genera un sentiment de mândrie în comunitate și poate încuraja publicul să sprijine scena muzicală locală. Însă din line-up-ul pregătit de organizatori au cam lipsit trupele din România, motivul fiind ceea ce a declarat organizatorul Dan Zaharia într-un interviu acordat de curând: „Uneori e mai greu de lucrat cu trupele românești decât cu formațiile din străinătate. Poate și datorită faptului că trupele de afară au un tour manager și o echipă care include oameni profesioniști. În România e puțin mai dificil să angajezi oameni profesioniști, asta presupune costuri în plus.“ (www.pressalert.ro). Liviu (foto mai jos) știe cel mai bine ce înseamnă să fii profesionist într-o societate „ca la noi” (iar expresia lui facială exprimă tot).
Din bun simț nu intru prea mult în detalii și voi continua cu prestația celor de la For the wicked (dacă nu mă înșel singura trupă românească prezentă), care în ciuda problemelor tehnice care i-a forțat să se oprească în timpul show-ului, au avut o prestație remarcabilă, primind din partea organizatorilor șansa de a relua concertul, pe la 3 noaptea. Profesionalism de ambele părți cum s-ar zice. Bravo!
Line-up-ul complet al trupelor poate fi consultat în imaginea de mai jos sau pe site-ul https://www.rockstadtextremefest.ro/2023/trupe/, cu mențiunea că au fost trupe care nu au ajuns la festival din diferite motive. Deicide nu au ajuns din cauza pierderii bagajelor la aeroport a fost iar locul lor a fost atribuit celor de la Triptykon, care au urcat pe scena Brașov, spre încântarea fanilor trupei. Altă trupă cu probleme legate de securitate în aeroportul din Berlin a fost Gaerea. Angstskrig a anulat din cauza unor probleme medicale și au mai fost câteva reprogramări ale trupelor, majoritatea fiind la scena Andrei Calmuc, din cort.
Cu siguranță sunt trupe despre care nu am spus nimic în recenzie, dar vă invit să o faceți voi printr-un feedback la postare, sau prin abordarea noastră personală pe diferitele canale de comunicare.
Fană declarată a genului post-rock și a muzicii instrumentale care spune o poveste, am avut plăcerea de a-i găsi pe cei de la Lost in Kiev, pe scena Andrei Calmuc (cam mică pentru ei de altfel). Băieții au convins în fața unui public care a fost transportat într-o atmosferă profundă și emoționantă, printr-o combinație de muzică instrumentală cu narative vorbite și sunete ambientale. La final am rămas vreo 10 minute în fața scenei, ca să aterizez din nou pe Terra, apoi i-am felicitat și m-am îndreptat spre zona de merch de unde am cumpărat și un tricou, care să zicem că nu arată la fel de bine precum cântă trupa. Chiar și așa, dacă ești fan al genului, Lost in Kiev este cu siguranță o trupă de ascultat pentru o experiență unică și evocatoare.
Zeal & Ardor este următoarea trupă care mi-a atras atenția datorită abordării sale inovatoare și creative a genului metal. Neconvențională și pentru unii chiar dezechilibrată din punct de vedere al stilului (combină elemente de black metal cu muzică spirituală afro-americană, blues și electronica), trupa a devenit, în timp, un proiect muzical de amploare, inițiat de către elvețianul Manuel Gagneux. La o scurtă documentare despre ei, am aflat că muzica are la bază teme legate de rasă, opresiune și religie. Titlul piesei și a albumului omonim “Stranger Fruit” este, de exemplu, o trimitere la cântecul “Strange Fruit”, interpretat de Billie Holiday, acesta fiind un comentariu poetic și dur asupra rasismului și linșărilor care au avut loc în Sudul SUA. “Fructul ciudat” la care se face referire în titlu și în versuri sunt corpurile afro-americane atârnate de copaci după ce au fost linșate. Da, mi-a plăcut de dl. Gagneux, un om care nu vorbește mult, așa cum ne-a și declarat, dar transmite enorm prin intermediul muzicii.
Cei de la Avatar mi-au captat atenția prin estetica unui circ întunecat, cu membrii trupei costumați și machiați într-un mod care amplifică această temă. Show-ul a fost unul energic și teatral, iar publicul a fost acaparat de un solist carismatic și cu o capacitate uimitoare de crowd control.
Despre Gutalax, trupă grindcore originară din Cehia, vă povestesc o singură chestie: întâmplător sau nu (!), trupa a început să „cânte” exact când eu eram în drum spre toaletele bine întreținute, de altfel (talk about synchronicity). Vă voi spune și de ce e funny pentru cei care nu cunosc Gutalax. Versurile și imagistica lor sunt centrate în jurul excrementelor și toaletei. Well, „Shit happens” (caută acum piesa!). Dar dacă privim dincolo de tematica lor atipică și putem aprecia combinația de umor și muzică brută, Gutalax poate oferi o experiență de ascultare unică și un spectacol live inconfundabil.
While She Sleeps este o trupă de metalcore din Sheffield, Anglia, formată în 2006. Băieții sunt cunoscuți pentru abordarea lor pasionată și tehnică a genului metalcore, combinând riff-uri grele cu melodiile captivante și versurile puternice. Cu un solist energic, în ciuda dresurilor plasă purtate pe sub jeansii scurți (au!), trupa a relaționat bine cu publicul, fiind totodată și una din prezențele mult așteptate din prima zi.
Despre Heilung, voi spune doar câteva cuvinte, pentru că e posibil să vă cuprindă iar somnul, asta dacă ați fost la concertul lor de la REF (Hi, Sven!). Trupa sau proiectul experimental și neofolk a luat naștere în 2014. Alături de Warduna, trupa Heilung face parte din coloana sonoră a serialului „Vikings”. Numele “Heilung” este cuvântul german pentru “vindecare” iar stilul lor muzical este bazat pe sunete din Epoca Fierului și Evul Mediu Timpuriu din Europa de Nord. Artiștii folosesc adesea instrumente istorice precum tamburine, oase reale, scuturi, sau lănci. Cumva niciunul din instrumentele astea nu mă duce cu gândul la vindecare (mai ales oasele purtate pe cap sau folosite pentru a produce sunete). Personal, chiar eram curioasă de concertul lor live, dar am fost puțin dezamăgită la început când a trebuit să așteptăm prea mult pentru experiența ritualică și vizuală profundă pentru care trupa este recunoscută. Incantaţiile și descântecele, măştile cu coarne de cerb și dansurile frenetice în sânii goi au fost elementele definitorii. Din păcate, au fost persoane care la a doua piesă, au plecat să-și cumpere cafea și cred că a fost singurul concert la care lumea se sustrăgea în mod subtil din fața scenei pentru a căuta ceva mai palpitant de făcut.
Soulfly este o trupa înființată în 1997, de către Max Cavalera, după ce a părăsit trupa Sepultura. El este de altfel este un personaj central în scena metal, având o carieră prolifică nu numai cu Sepultura și Soulfly, dar și cu alte proiecte cum ar fi Nailbomb și Cavalera Conspiracy (alături de fratele său, Igor Cavalera). Poate puțin nemeritat, aceștia au cântat în prima seară, pe scena Andrei Calmuc, în cort, la 1:35, unde sonorizarea mi s-a părut destul de slabă și Max Cavalera cam lipsit de energie.
Sleep Token, una din cele mai așteptate prezențe de la REF 2023, este o trupă britanică de metal progresiv cu influențe de ambient și pop. Particularitatea trupei este învăluită în mister, deoarece identitățile membrilor sunt ascunse și ei se prezintă ca fiind devotați unui entități numite “Sleep”, sugerând că muzica lor este o formă de cult sau ritual. Solistul trupei, care este cunoscut sub numele de “Vessel”, este singurul membru care apare în mod regulat în public și în interviuri, purtând mereu o mască care îi ascunde fața. În același stil, amintesc aici și prezența la REF a celor de la Midnight sau Imperial Triumphant. Revenind la muzica celor de la Sleep Token, aceasta este o combinație unică de metal progresiv, elemente electronice, și pasaje ambientale, cu vocaluri curate și uneori chiar falsetto. Cei de la revista Metal Hammer chiar i-au poreclit „R&B metal” (ok now…). Pe mine personal nu m-au prins, deși mulți îi așază pe aceeași treaptă cu Tool (trupa mea preferată). În schimb m-a surprins mulțimea de fani din România (mulți veniți special la REF 2023 pentru ei), ceea ce m-a făcut să vreau să acord acestei trupe o șansă. But I still remain firm at NO. Spre dezamăgirea amicului nostru Ionuț, am plecat ușurel spre stand-ul cu băuturi răcoritoare fără alcool (bună, mama!), așteptând cuminte Hypocrisy.
Hypocrisy este o trupă suedeză de death metal, înființată în 1991 de Peter Tägtgren, care este nu numai vocalistul și chitaristul trupei, dar și un producător muzical renumit, acesta jucând un rol crucial în definirea sunetului și direcției trupei. Prezența sa la REF 2023 a fost una impunătoare, un fel de monstru sacru al metalului. Cu 32 de ani de istorie în spate, Hypocrisy a pus în scenă unul din cele mai antrenante concerte de la acest festival.
Suedezul Christofer Johnssona înființat Therion în 1987 și abordează metalul simfonic, mulți dintre fanii de la REF fiind încântați de revenirea lor în țara noastră. Numele “Therion” provine din cuvântul grecesc pentru “bestie”, și este o referire la “Bestia” din Cartea Apocalipsei din Biblie. Trupa a urcat pe scena Brașov înainte de apus, iar show-ul a încorporat elemente simfonice, gothice dar și o combinație de coruri, orchestră și metal tradițional, toate fiind specifice stilului care i-a consacrat. Sonorizarea a fost una destul de bună iar vocea solistei Rosalia fără cusur. Cealaltă solistă, Chiara, a lipsit motivat, aceasta făcând o pauză de la turneu, datorită sarcinii.
O altă trupă care abordează același stil muzical ca cei de la Therion este Epica, fiindcunoscută pentru abordarea lor teatrală în muzică, cu elemente orchestrale și coruri. De asemenea, vocea mezzosopranei Simone Simons este unul dintre cele mai distinctive aspecte ale sunetului lor. Trupa Epica a avut mai multe concerte în România de-a lungul anilor. Și de această dată, fanii genului metal simfonic de la REF 2023 au fost încântați să-i vadă live.
Arch Enemy este o trupă suedeză de melodic death metal fondată în 1995 și este cunoscută pentru sound-ul său puternic și tehnic, combinat cu un vocal agresiv, dar și pentru influențele de heavy metal tradițional. Alissa White-Gluz, vocalistă în trupa Arch Enemy începând din 2014, a avut un impact semnificativ în scena metalului internațional, nu doar datorită talentului ei vocal impresionant, dar și datorită personalității sale puternice și a valorilor pe care le promovează, cum ar fi faptul că este susținătoare activă a drepturilor animalelor. Ea adesea folosește platforma sa pentru a promova conștientizarea și acțiunea în aceste domenii (vezi foto stânga). Într-o scenă dominată în mare parte de bărbați, Alissa a reușit să se impună ca o prezență puternică și influentă, fiind cunoscută pentru abilitatea sa de a produce growl-uri puternice și în același timp pentru a aborda vocalize mai melodice. Ea reprezintă un simbol al puterii, determinării și pasiunii în scena metal și dincolo de ea, ceea ce o face foarte apreciată de fani. Cum ziceam pe la începutul articolului, Alissa este foarte iubită în rândul copiilor și a adolescenților, fiind văzută ca un model de urmat și ca o inspirație.
Amorphis a fost una din trupele pe care așteptam cu nerăbdare să o văd live. Trupă finlandeză de metal fondată în 1990, a evoluat de-a lungul anilor de la death metal la un sound care combină elemente de metal progresiv, folk și rock. Trupa este cunoscută pentru temele sale inspirate din mitologia finlandeză, în special de la epopeea națională a Finlandei, “Kalevala”. În 2005, solistul Tomi Joutsen s-a alăturat trupei și a dat sunetului Amorphis o nouă dimensiune, prin abilitatea sa de a alterna între voci curate și growl-uri adânci. La Rockstadt Extreme Fest 2023 parcă au livrat mai mult în stilul prog, iar apogeul pentru mine a fost piesa „House of sleep”, poate din cauza nostalgiei mele romantice legate de baladele goth Amorphis, care mi-au pătruns adânc în suflet în perioada liceului.
Trivium
Trupa “Trivium” este o formație americană de metal, care a luat naștere în 1999 în Orlando, Florida. Trupa a combinat elemente de thrash metal, metalcore și heavy metal în muzica lor, și este una dintre formațiile de frunte ale Noului Val al Heavy Metal-ului American (New Wave of American Heavy Metal – NWOAHM). Trivium este cunoscută pentru abilitatea lor de a combina melodicitatea cu riff-uri grele și pentru versatilitatea vocală a lui Matt Heafy, trupa având un impact semnificativ asupra scenei metal contemporane și a adunat o bază de fani dedicată la nivel global. Putem afirma faptul că și România stă destul de bine la acest capitol.
Obituary este o trupă americană de death metal fondată în 1984 în Tampa, Florida, sub numele de “Xecutioner”. Trupa și-a schimbat numele în “Obituary” în 1988. Alte trupe legendare care au plecat din Tampa (un fel de pepinieră a scenei metal) sunt Deicide (cu o “prestație de excepție” la REF 2023), Morbid Angel sau Death. Revenind la Obituary, stilul muzical și abordarea lor originală față de death metal au făcut din ei una dintre cele mai influente și durabile trupe din gen. Declarația trupei (lipsită de orice modestie) asupra impactului major asupra dezvoltării și evoluției death metal-ului, a fost lizibilă pe posterul imens din spatele scenei: „This is the famous american death metal band. There is no other band that has remained as influential in death metal. Their exclusive death-metal sound is produced to be as brutally heavy as you will find in no other form of music”. Well, there you go!
HEADLINERII în ordinea zilelor
DROPKICK MURPHYS
Dropkick Murphys au urcat pe scena Adrian Rugină în prima seară de festival. Pentru cine nu-i cunoaște deja, aceștia sunt niște americani tare simpatici, care vin din Quincy, Massachusetts, trupa fiind formată prin 1996. Stilul lor este adesea descris ca fiind celtic punk datorită combinației de punk rock și instrumente tradiționale irlandeze, cum ar fi banjo, mandolină, acordeon și cornemuză. Componența trupei a fluctuat de-a lungul anilor, dar membrii fondatori includ vocalistul Mike McColgan și basistul Ken Casey. Al Barr, fostul vocalist al trupei punk The Bruisers, s-a alăturat trupei în 1998 ca vocalist.
De-a lungul anilor, trupa a lansat numeroase albume. Printre cele mai notabile se numără “Do or Die” (1998), “Blackout” (2003), “The Warrior’s Code” (2005), care include faimoasa piesă “I’m Shipping Up to Boston”, “Signed and Sealed in Blood” (2013) din care face parte și piesa mea preferată, „Rose Tattoo” și “11 Short Stories of Pain & Glory” (2017). Multe dintre cântecele lor abordează teme legate de viața muncitorilor, identitatea irlandeză, viața în Boston și sentimentul de comunitate. De asemenea, ei adesea includ în muzica lor povești de dragoste, pierdere și luptă.
Dropkick Murphys este renumită pentru show-urile sale live energice. Fanii provin din diferite categorii demografice, variind de la tineri la vârstnici. Mulți dintre ei sunt atrași de sonoritatea celtic punk a trupei, dar și de povestirile sincere din cântecele lor. Unul dintre fanii lor este și Liviu (vezi foto mai jos), care nu numai că ii ascultă acasă, dar îi și difuzează de ani de zile în locații unde până și pereții au început să aibă ureche muzicală (insert inside joke nr. 1 here). Prima dată noi i-am văzut la festivalul Download, din Nottingham, în 2012. Deși eu nu rezonez așa mult cu acest stil (hey, nobody’s perfect), la REF am observat cum publicul s-a integrat perfect în show-ul pregătit de americani, cântând împreună cu trupa, dansând și creând o atmosferă de pub autentic în aer liber. Uimitor mi s-a părut faptul că acesta a fost primul concert live al bostonezilor în țara noastră, ceea ce înseamnă că pentru ei, „shipping up to Romania” a durat destul de mult.
Cu toate acestea, Dropkick Murphys este și va rămâne o forță în muzica punk, cu un fanbase dedicat și o prezență scenică de excepție, toate acestea fiind dublate la REF 2023 de o sonorizare perfectă și un joc de lumini impresionant.
ARCHITECTS
Trupă britanică de metalcore formată în 2004 în Brighton, East Sussex, Architects a devenit de-a lungul anilor una dintre cele mai influente și respectate trupe din genul lor, fiind cunoscuți pentru lirica profundă, temele sociopolitice și muzicalitatea inovatoare. Trupa a fost fondată de bateristul Dan Searle și de fratele său geamăn, chitaristul Tom Searle, care, din păcate, a decedat în 2016 din cauza cancerului.
Versurile lor abordează adesea teme sociopolitice, critici la adresa religiei, problemele mediului înconjurător și reflecții personale despre moarte și suferință, mai ales în albumele lansate după moartea lui Tom.
De-a lungul carierei lor, Architects a lansat mai multe albume care au primit recenzii pozitive. Printre acestea se numără “Hollow Crown” (2009), “Lost Forever // Lost Together” (2014), “All Our Gods Have Abandoned Us” (2016), “For Those That Wish to Exist” (2021) și “The Classic Symptoms of a Broken Spirit” (2022).
Concertul Architects de la REF 2023 mi-a rămas în memorie pentru energia intensă și pentru conexiunea puternică pe care au stabilit-o cu publicul. Cu o sonorizare impecabilă și efecte vizuale remarcabile (vezi foto mai jos), trupa este foarte apreciată în rândul fanilor, care au avut ocazia să-i mai vadă în România, la Electric Castle, în 2017.
Pierderea tragică a chitaristului Tom Searle său a avut un impact profund asupra direcției muzicale și lirice a trupei, cu albumele ulterioare reflectând doliul, pierderea și reflecția asupra sensului vieții. Despre aceste momente grele, solistul Sam Carter a vorbit la REF, dedicând piesa „Animals”, câinilor săi Lucky și Sophia, pe care i-a adoptat din România și care l-au ajutat în depășirea celei mai negre perioade din viața sa. Cu această ocazie îmi salut și eu câinii, Max & Marshall (hey, guys!), iar pisicilor le transmit să le fie rușine :))!
MESHUGGAH
În anul 1987 după Hristos, când eu și Liviu împlineam doi ani (separat, nu împreună), undeva într-un oraș din Suedia (Umeå), se năștea Meshuggah, trupă care pentru mulți dintre cei care merg la concertele lor, e ceva mai sus decât Iisus (insert inside joke nr. 2 here). Ca să merg mai departe cu paradoxul pe care l-am creat singură în jurul numelui trupei, Meshuggah este un termen provenit din „meshuge”, un cuvânt idiș, rostit de evrei (oops!), care înseamnă „nebun” sau „lipsit de sens”. Aaaanyway, trupa a urcat pe scena Adrian Rugină, în cea de-a treia zi a festivalului, care după mine a fost cea mai bună zi…din an.
Meshuggah este renumită pentru ritmurile sale complexe, poliritmiile și utilizarea timpilor impari. Acestea, combinate cu riff-uri grele și vocaluri guturale, creează un sunet distinct și adesea hipnotic. Deși Meshuggah nu se autodenumește o trupă “djent”, este adesea creditată cu influențarea dezvoltării acestui subgen de metal, caracterizat prin structuri muzicale de o complexitate ritmică rar întâlnită. “Djent” se referă la sunetul distinct de chitară, adesea asociat cu tonurile chitarei detunate și cu ritmica staccato. Lirica Meshuggah se apleacă adesea spre teme introspective, filosofice și critice față de societate. Abordează teme precum condiția umană, percepția realității și dualitatea existenței.
Dacă primul album al trupei, „Psykisk Testbild” care a fost lansat in 1989, cuprindea influențe thrash, influențat de Metallica, în timp stilul trupei a evoluat iar tehnica și compozițiile au devenit mult mai rafinate, fiind caracterizate de structuri polimetrice, în care se utilizează intens sincopele instrumentale. Mai mult decât atât, pentru a obține un sunet mult mai profund, intens și agresiv (happy kiddo here) artiștii folosesc chitare cu 7-8 corzi, ca să nu mai vorbim de Thomas Haake care prin stilul său unic la tobe a jucat un rol esențial în definirea identității muzicale unice a trupei. Abilitățile tehnice dar și inovația în materie de stil muzical au adus trupei respect și admirație în comunitatea genului metal și au influențat nenumărați artiști. Cu toate că sunetul distinctiv Meshuggah este adesea imitat, el nu a putut fi niciodată duplicat.
De-a lungul anilor, Meshuggah a lansat numeroase albume care au fost bine primite atât de critici, cât și de fani. Printre acestea se numără “Destroy Erase Improve” (1995), “Chaosphere” (1998), “ObZen” (2008) și “The Violent Sleep of Reason” (2016). Ultimul album a fost lansat în anul 2022 și se numește „Immutable” (tr. imuabil), despre care chitaristul Mårten Hagström declara: „Chiar dacă am experimentat tot timpul, cred, de asemenea că suntem la fel ca în prima zi. Felul în care abordăm lucrurile și de ce încă mai facem albume noi, de ce încă sună așa cum sună, este imuabil. Și umanitatea este imuabilă. Facem aceleași greșeli, iar și iar. Și suntem imuabili. Facem ceea ce facem și nu ne schimbăm” (sursa: www.hysteriamag.com).
Știam de faptul că performanțele lor live sunt intense și adesea însoțite de un spectacol de lumini impresionant, acestea oferind o experiență captivantă pentru fani, însă nimic nu a putut să mă pregătească pentru ceea ce a urmat. Prietenul nostru Paul Voicu și fotograful oficial al REF de altfel, scria pe pagina personală de Facebook faptul că:
„Pe lângă ce a făcut Meshuggah la REF 2023, Guns N’ Roses și Depeche Mode sunt serbări comunale!”
Iar omul știe ce vorbește. Personal, trebuie să recunosc faptul că experiența Meshuggah live m-a schimbat în mod ireversibil. Iată cum:
La Meshuggah, după ce am ieșit din pit și am lăsat aparatul foto leșinat pe o masă, am fugit cu record mondial la viteză, ca să-i văd și din public. Și acolo, undeva în dreapta scenei, am început observ cum se schimbă lumea din mine și lumea din jurul meu.
La Meshuggah nu faci crowdsurfing, nu vorbești, nu bei, nu mănânci. La Meshuggah stai perplex, catatonic și aștepți sa fii transportat în lumi paralele pe riff-urile chitarelor cu 8 corzi, pe care acești „nebuni” le folosesc pentru a obține sunete ieșite din comun, care te ridică brusc doar ca să te scape apoi subit în abisuri instrumentale din care cu greu te poți ridica, și mai mult decât atât din care cu greu te poți întoarce la viața obișnuită („Bună dimi la cafeluță!”).
La Meshuggah nu faci poze, că de fotografii nici nu se pune problema. O dată pentru că ești ocupat cu mișcarea transcendentală de care aminteam mai devreme și a doua oară, chiar dacă ai vrea să imortalizezi trupa asta care e oricum nemuritoare, jocul de lumini de pe scenă face cumva și dă de toți pereții cu setările aparatului tău care cel mai probabil va avea nevoie de resuscitare la fel ca sufletul tău după o experiență ca Meshuggah live (catching my breath). Rareori mi s-a întâmplat să-mi placă să mă identific cu o masă de oameni, care să trăiască la unison o experiență complexă, un amestec de energie și pasiune, fiind martori la măiestrie și măreție artistică a unei trupe care poate mi-a putut altera starea de spirit și a lăsat o amprentă atât de puternică, încât atunci și acolo, mi-am dorit să-mi tatuez pe frunte numele trupei. Eram la mila lor și deodată am știut că, cel puțin pentru mine, Meshuggah este Rockstadt 2023 și Rockstadt 2023 este Meshuggah. Și încă simt asta, nu-mi trece și nici nu vreau să-mi treacă. A fost o plăcere omenească, să fiu martor, visceral, la un asemenea concert extraterestru.
IN FLAMES
Pe In Flames îi ascult de vreo 10 ani și i-am văzut prima dată live la festivalul Nova Rock din 2017, când am avut o altă revelație indusă de performanța live a trupei. Provenind din Gothenburg, Suedia, trupa In Flames a luat naștere în anul 1990 și se spune că a avut un rol semnificativ în dezvoltarea și popularizarea genului melodic death metal, alături de alte trupe suedeze precum At The Gates și Dark Tranquillity.
De-a lungul anilor, trupa a avut mai multe schimbări de componență, dar vocalistul Anders Fridén și chitaristul Björn Gelotte au fost membri constanți în trupă.
Cu o discografie vastă, multe albume au avut un impact semnificativ asupra scenei metal. Printre acestea se numără “The Jester Race” (1996), care e și preferatul meu, “Whoracle” (1997), “Clayman” (2000), “Come Clarity” (2006), “I, The Mask” (2019), sau „Foregone”(proaspăt lansat în 2023).
La prima întâlnire live cu ei, în 2017, In Flames a pus în scenă un show live cu un puternic impact emoțional pentru mine. Deși concertele In Flames sunt adesea sold-out, din câte am înțeles aceștia nu prea mai cântă la ei în țară. La REF au ajuns cu dificultate din cauza problemelor de prin aeroport legate de vize și probabil din acest motiv show-ul lor mi s-a părut puțin cam „moale”. Chiar și așa, o altă dorință de-a mea s-a îndeplinit în acest an, deoarece îmi doream enorm să-i revăd pe cei care au declarat deschis faptul că : „We need the music to be as interesting to us as it is to our fans because this has never just been a job for us, it’s a way of life.”
ALESTORM
Pentru noi,Alestorm a fost una din marile surprize de la festival. Nu știam nimic despre ei și asta a contribuit la impactul imens pe care l-au avut asupra noastră. Trupa abordează un alt subgen al stilului metal și anume “pirate metal”. Băieții provin din Perth, Scoția, și au apărut în 2004. Genul “pirate metal” combină elemente de power metal, folk metal și tematică pirat. Muzica lor ne-a transportat într-o lume plină de energie, în care se vorbește despre aventurile piratilor, beție, comori și alte povești de pe mare. Multe dintre melodiile lor au un umor autoironic (vezi și ascultă acum „Hangover”), trupa fiind cunoscută pentru abordarea lor neconvențională și spectacolele lor live energice, decoruri tematice de pirați, costume și, bineînțeles, muzică contagioasă. La REF scoțienii au amplasat în mijlocul scenei o rățușcă gigantică, care a avut bineînțeles succes printre copiii de toate vârstele (Hi, Sven, again!). În jurul nostru fanii trupei au sărbătorit pasiunea pentru “pirate metal” iar dacă nu erai fan (ca noi), cu siguranță ai devenit unul (ca noi). Am fost pur și simplu impresionați de trupă, de prestație, de sunet și de tot ce a ținut de acest ultim concert de pe scena Adrian Rugină, de la REF 2023.
De reținut după concertul Alestorm: you’re not an alcoholic if you drink rum before 10 in the morning, you’re a pirate!
Și, ca să citez #reflectiapeasfalt care aparține lui Liviu „dacă vrei acordeon cu distors, suni la Alestorm.”
ECHIPA DE FOTOGRAFI REF 2023
Echipa de fotografi de la Rockstadt Extreme Fest 2023, din care am făcut parte și noi, a fost coordonată de Paul Voicu (www.livepictures.ro), care ne-a purtat de grijă în toate cele cinci zile, la toate cele trei scene, în fața a sute de artiști. Thank you, sir!
De o importanță extraordinară pentru orice festival de acest rang, fotografii prezenți la această ediție și-au unit puterile și experiența pentru capturarea momentelor efemere și energice atât de pe scenă cât și din public. Cu o bună înțelegere a luminilor, a mișcării și a momentelor cheie care s-au produs în timpul celor aproximativ 70 de concerte, fotografii au dat dovadă de o agilitate extremă și de o capacitate de a se adapta rapid la situațiile neașteptate (vezi fotografiile realizate în zilele în care a plouat torențial, sau când chitaristul de la Agnostic Front a venit în mijlocul mulțimii, spre încântarea publicului).
Fotografiile oficiale de la REF 2023, sunt „proaspete” și le puteți găsi pe pagina lor de Facebook https://www.facebook.com/rockstadtextremefest dar și pe paginile personale ale altor mari fotografi care au fost prezenți:
- https://www.facebook.com/Don.LeeU (Liviu Stoica- fotograf și recenzor REF) și www.debunsimt.ro (of course);
- https://www.facebook.com/Paul.LivePictures.Ro; www.livepictures.ro (Paul Voicu- fotograful oficial REF);
- www.miluta.ro; https://www.facebook.com/milutaf (Miluță Flueraș- fotograful oficial REF) ;
- https://www.facebook.com/misskittyfantastico666 (Dena/Miss Kitty);
- https://www.facebook.com/LucifersLightPhotography (Victor Vatavu);
- https://www.facebook.com/conc3rtography (Ciprian Vlăduț);
- https://www.facebook.com/speedy200man (Cezar Cazan);
- https://www.facebook.com/tedi.tudose (Theordor Tudose);
- https://www.facebook.com/grigore.popescu.1 (Grigore Popescu).
PAZA ȘI SECURITATEA REF 2023
Paza și securitatea la un festival rock (sau la orice alt tip de eveniment major) sunt esențiale pentru asigurarea unei experiențe sigure pentru toți participanții. Acest lucru include artiști, personalul tehnic, voluntarii și, bineînțeles, fanii. Pentru siguranța participanților la eveniment organizatorii au avut sprijinul Jandarmeriei Brigada Mobilă și care a efectuat controale încă din prima zi.
Biletele și abonamentele au fost scanate la intrarea în festival unde se primeau una sau două brățări de acces în funcție cu tipul de bilet sau abonament achiziționat. Ce țin să remarc pozitiv este verificarea riguroasă la intrare, a brățărilor și a bagajelor, ori de câte ori am intrat în incinta festivalului.
Personalul de securitate de la REF 2023 a fost remarcabil. Și spun asta băieții s-au dedicat trup și suflet (poate 80% trup și 20% suflet) pentru siguranța participanților. De la preluarea din fața scenei a celor transportați pe deasupra mulțimii în ceea ce se numește crowdsurfing, la prinderea unui infractor care fura telefoane și alte bunuri celor din public, la folosirea furtunului de apă în mod responsabil pentru răcorirea miilor de oameni în zilele toride, băieții s-au integrat perfect în atmosferă, și dacă rețin bine, la Agnostic Front, alături de fotografi, au făcut ei înșiși crowdsurfing.
Cortul de prim ajutor a fost amplasat undeva, în spate, lângă scena Brașov. Deși scopul principal a fost de a trata rănile minore sau pentru a oferi asistență medicală de urgență, cortul de prim ajutor a devenit un fel de Mecca pentru câțiva participanți care, au identificat imediat o oportunitate de a trage cu ochiul după artiști, în backstage.
ORGANIZAREA REF 2023
În general, organizarea a fost una fluidă și bine gândită, zona de camping, toaletele și standurile cu mâncare și băutură fiind bine amplasate și întreținute. Organizarea festivalului a presupus o muncă enormă, dar cu o planificare corespunzătoare și o echipă dedicată, REF 2023 ne-a oferit tuturor o experiență memorabilă.
Noi ne-am încărcat cardurile Rockstadt încă din prima zi, când cozile nu erau foarte mari, însă în zilele următoare s-a stat destul de mult la ghișeele pentru alimentarea lor. Tot în prima zi ne-am cumpărat și tricouri pentru că avem experiențe de prin alte părți unde n-am mai prins mărimi potrivite pentru tricouri în ultimele zile de festival.
Ne-a plăcut ideea de after-party după concerte deși nu am stat decât în a doua seară preț de câteva piese și am fugit spre cazarea noastră din Poiana Brașov unde ne-am încărcat bateriile pentru ziua 3, de care ziceam că a fost una de neuitat.
Preţurile la mâncare au fost destul de bune iar meniul a fost unul diversificat. Sâmbătă am încercat gulașul gustos dar la preț destul de piperat (42 de lei porția) care a mers foarte bine cu salata de ardei copți (8 lei). Shaorma a fost în topul preferințelor, dar și pastele, degețelele de pui și chiar hummus-ul.
Țin să apreciez mulțumirile aduse personal de către Dan Zaharia, tuturor celor care s-au implicat în toate aspectele (foto, pază, voluntari, etc.) pentru ca acest festival să devină un succes pe scena metal din România.
Și, în încheiere, îl voi cita chiar pe Zaharia, care într-un interviu acordat anul acesta (www.pressalert.ro), declara faptul că „REF este un festival pentru cei puternici, nu oricine rezistă cinci zile.”
Noi ne declarăm învingători și așteptăm cu nerăbdare ediția a 10-a de la anul!
Eu am fost Carmen, over and out!
No responses yet